Sergiu Bacalov, Din nou despre cazacii moldoveni. Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul de dvoreni basarabeni Cazacu

Sergiu Bacalov, Genealogia neamului de boieri moldoveni și dvoreni basarabeni Cazacu // Studii de istorie și sociologie, vol. 1, Chișinău, 2016, p. 37-45. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.

download pdf

Sergiu Bacalov

DIN NOU DESPRE CAZACII MOLDOVENI.

ASPECTE ISTORICO-GENEALOGICE REFERITOARE LA NEAMUL

DE DVORENI BASARABENI CAZACU

 În Moldova medievală prezenţa cazacilor a avut câteva forme: 1) cazaci ucraineni ca mercenari pe durata unor perioade scurte de timp; 2) cazaci ucraineni (ulterior şi moldoveni), în calitate ca lefegii, încadraţi în unităţile regulate speciale ale armatei moldoveneşti, apoi în cadrul gărzii Curţii Domneşti; 3) cazacii din ţinutul Soroca, ca categorie social-militară de grăniceri, alcătuită în majoritate din moldoveni; 4) moldoveni care au activat temporar în mediul căzăcimii ucrainene, şi care la întoarcerea în patrie au fost porecliţi „Cazacu”. Subliniem faptul că porecla „Cazacu” putea fi purtată şi de persoane care au activat în unităţile de cazaci din Ţara Moldovei, sau chiar cazaci ucraineni, strămutaţi cu traiul în dreapta Nistrului cu diferite ocazii [1].

În continuare, vom aborda câteva aspecte referitoare la cea de a patra categorie de cazaci moldoveni, identificată în baza criteriului antroponimic.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în Basarabia a fost atestată existenţa bătrânilor răzăşeşti cu numele „Cazacu” în moşiile Bieşti, Slobozia Hodorogea, Sferja, din ţinutul Orhei, Izvor, din ţinutul Soroca, Cobusca Nouă, din ţinutul Bender [3]. Nu ştim cu siguranţă dacă răzăşii acestor bătrâni erau rude, ceea ce nu-i exclus, însă cert este faptul că originea purtătorilor numelui de neam „Cazacu” din aceste sate este în mediul vechii boierimi moldoveneşti [3]. Ca urmare a emiterii Aşezământului lui Constantin vodă Mavrocordat din 1834 (prin care a fost creată noua boierime şi ceata mazâlilor), preluat de autorităţile ţariste ale Basarabiei ca bază pentru acordarea statutului de dvoreni (nobili) basarabeani, mulţi reprezentanţi ai neamului (neamurilor?) boieresc Cazacu au pierdut şansa de a obţine o poziţie socială privilegiată. Astfel, puteau deveni dvoreni basarabeni doar acele persoane care, ei însuşi sau strămoşii lor, au deţinut dregătorii sau cinuri boiereşti de la mare logofăt până la logofăt al III-lea. De aceea, deocamdată, ca studiu de caz vom examina prin prismă istorico-genealogică doar aspecte referitoare la neamul de boieri moldoveni şi dvoreni basarabeni Cazacu, întemeietorul căruia a fost Gavril Cazacu. Читать далее…

Sergiu Bacalov, Lipcanii (tătarii lituanieni): vecinii Ţării Moldovei. Mercenari şi slujitori. (Sec. XVII – începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Lipcanii (tătarii lituanieni) și Țara Moldovei. De la mercenari la slujitori. (Sec. XVII – începutul sec. XIX) // Studii de istorie și sociologie, vol. 1, Chișinău, 2016, p. 4-21. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.

download pdf

Sergiu BACALOV

LIPCANII (TĂTARII LITUANIENI): VECINII ŢĂRII MOLDOVEI.

MERCENARI ŞI SLUJITORI.

(Sec. XVII – începutul sec. XIX)

 

Creşterea semnificativă a ponderii mercenarilor străini în unităţile militare ale Ţării Moldovei începe cu mijlocul sec. XVI, dar ia amploare în sec. XVII. De regulă, în unităţile de mercenari (lefegii, seimeni etc.), activau cot la cot reprezentanţi ai diferitor etnii: moldoveni şi munteni, sârbi, albanezi, nemţi, cazaci, bulgari, turci, tătari, unguri etc. Însă, în oastea Ţării Moldovei şi în mediul slujitorilor Curţii domneşti, au existat unităţi militare speciale, alcătuite pe principii etno-confesionale: cazacii [1], arnăuţii, beşlii, lipcanii [2] etc. În continuare, vom examina în măsura în care ne vor permite sursele disponibile, raporturile istorice dintre moldoveni şi lipcani, prin prisma activităţii unităţilor de lefegii şi slujitori lipcani în Ţara Moldovei.

*  *  *

În Moldova medievală „lipcani” erau numiţi tătarii lituanieni („tătari litvani”, „tătari litfani”). Termenul „lipcan” derivă de la denumirea turco-tătară a Lituaniei: Lipka, Lupka, Lubka, iar tătarii lituanieni erau cunoscuţi în Imperiul Otoman şi Hanatul Crimeii sub numele „lipka tatarlar”. Читать далее…

Sergiu Bacalov, Consideraţii privind răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

С. Бакалов, Размышления об территориальном расселении татаро-ногайских родоплеменных групп на юге пруто-днестровского междуречья (в XVI-XIX вв.) // «Әділеттің» ғылыми еңбектері» – «Научные труды «Әділет», № 2 (40), Каспийский общественный университет, Алматы, 2012, с. 157-170.

download (Sergiu Bacalov, Consideraţii privind răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean)

 

nogai 1

Răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

nogai 2

Localizarea satelor triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

(sfârşitul sec. XVIII — începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Opreştilor (Oprea)

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Opreştilor (Oprea) // Anuarul Institutului de Istorie, Stat şi Drept. Materialele sesiunii ştiinţifice anuale, 27 decembrie 2012, Chişinău, Tipografia Reclama, 2013, p. 85-98, ISBN 978-9975-4387-2-8.

Download (Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc Oprea)

opreaO spiţă genealogică a neamului de nobili Oprea din ţinutul Soroca (mijlocul sec. XVIII — începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX) // Anuarul Institutului de Istorie. Materialele sesiunii ştiinţifice anuale, 27 decembrie 2013, Chişinău, Lexon-Prim, 2014, p. 67-91, ISBN 978-9975-3030-1-9.

Download (Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX)

Documentele atestă în Bugeac, la începutul sec. XIX, s-a constituit o reţea densă de odăi (câşle). Odările (câşlele) erau un fel de ferme, predestinate creşterii vitelor (oi, bovine, cai) pentru comercializare. Persoanele care activau la aceste ferme erau numite odagii sau câşlari. Apariţia fenomenului odagiilor în stepa Bugeacului este în legătură directă strămutarea tătarilor-nogai. Pământurile nelocuite din Bugeac, fiind bogate în păşuni, au atras mulţi crescători de vite din ţinuturile nordice şi centrale ale Moldovei, precum şi străini (mocani, bulgari, vlahi, albanezi etc.), originari din munţii Carpaţi, Balcani şi Pind. Fenomenul odagiilor a decăzut, treptat, câtre mijlocul secolului al XIX-lea, când a luat amploare procesul de colonizare centralizată a Bugeacului.

Odăile şi păstorii odagii, constituie varianta basarabeană (bugeceană), a rancho-urilor şi kowboy-lor americani. Persoanele care activau în cadrul odăilor bugecene, la începutul secolului al XIX-lea, se bucurau de libertate în mediul naturii, de viaţă plină de aventuri.

1 odLocul de origine al odagiilordin regiunea Nistrului de Jos şi cea dintre lacurile Sasâc şi Şagani (1827)

2 od

Odăile şi câşlele de pe moşiile «pustii» din ţinutul Ackerman (1824-1826)

3 od

Traseele tradiţionale utilizate de oierii din Ackerman şi Regiunea Nistrului de Jos (conform surselor etnografice)

cio 1

Spiţele genealogice ale purtătorilor numelui de familie Ciobanu, din satul Talmaza, ţinutul Ackerman (sec. XIX — începutul sec. XX)

Sergiu Bacalov, Liste cu volintiri din Basarabia participanţi la războiul din 1806-1812

Cohorta. Revistă de istorie militară, nr. 1-2, 2014, p.38-63.

dr. Sergiu Bacalov *

Liste cu volintiri din Basarabia
participanţi la războiul din 1806-1812

Războiaile ruso-turce din sec. XVIII – înc. sec. al XIX, care au afectat direct teritoriul Ţării Moldovei, au cauzat apariţia în regiune a unui categorii specifice de militari: volintirii. Fenomenul volintirilor s-a manifestat începând cu cea de a doua jumătate a sec. XVIII, culminând cu războiul din 1806-1812.

În timpul războiului, sub egida polcovnicului N. Cantacuzino, în 1807, au fost formate patru polcuri moldoveneşti de volintiri-cazaci («молдавский волонтерский казачий полк»), două de cavalerie (Nr. 2, condus de Enachiev, şi Nr. 4, comandat de esaulul Şemiot) şi două de infanterie (Nr. 1, condus de maiorul Vizrean, şi Nr. 3, condus de podpolcovnicul Biţilii), în care activau cca. 2 000 de locuitori ai Ţării Moldovei [1]. Pe durata războiului, în afară de aceste polcuri, moldovenii au activat şi în cadrul altor unităţi militare ale armatei ruse [2].

Читать далее…

Sergiu Bacalov, Consideraţii privind olanii (alanii) sau iaşii din Moldova medievală. Cu accent asupra acelor din regiunea Nistrului de Jos

Sergiu Bacalov, Consideraţii privind olanii (alanii) sau iaşii din Moldova medievală. Cu accent asupra acelor din regiunea Nistrului de Jos. În: Materialele „Conferinţa ştiinţifică internaţională: «Evoluţia mentalităţii tineretului în contextul integrării Moldovei în UE». Consacrată aniversării de 85 de ani de la înfiinţarea UST şi a învăţământului superior din Moldova, Chişinău, 16-17 martie 2015”, Chişinău, 2015, p. 214-229. ISBN 978-9975-76-151-2.

download (Sergiu Bacalov, Consideraţii privind olanii (alanii) sau iaşii din Moldova medievală)

Olani (alani), iasi 1«Ţările» şi migraţiile olanilor (alanilor) sau iaşilor. Secolele XIII-XIV

Olani (alani), iasi 2Moştenirea toponimică a olanilor (alanilor) sau iaşilor în Ţara Moldovei

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Hânculeştilor (Hâncul)

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Hânculeştilor (Hâncul) // Buletin ştiinţific al tinerilor istorici, Serie nouă, I(VI), Chişinău, 2012, p. 67-102, ISSN 1857-4947.

download (Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc Hâncul)

Han

Han 2

Han 3

Sergiu Bacalov, Contribuţii la istoria neamului boieresc al Vărzăreştilor

Sergiu Bacalov, Contribuţii la istoria neamului boieresc al Vărzăreştilor // Anuarul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, Materialele sesiunii ştiinţifice anuale din 16 decembrie 2011, Chişinău, 2012, p. 67-104, ISBN 978-9975-4078-6-1.

download (Sergiu Bacalov, Contribuţii la istoria neamului boieresc al Varzari)

varzari

Varzari 2

Var 3

Sergiu Bacalov, Noi contribuţii documentare referitoare la neamul Vărzăreştilor. Ramura „transnistreană”

Sergiu Bacalov, Noi contribuţii documentare referitoare la neamul Vărzăreştilor. Ramura „transnistreană” // STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, Seria Ştiinţe umanistice”, 2015, nr.4 (84), p. 35-42.  ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Boierii Varzari au reprezentat o veche familie de nobili din Principatul Moldovei. Aceştia au jucat un rol important în istoria teritoriului carpato-nistrean. Câteva documente de arhivă inedite evidenţiază unele aspecte noi privind familia nobilă Varzari şi activitatea membrilor acesteia din regiunile Ekaterinoslav şi Herson.

The boyars Varzari represented an old family of nobles of the Principality of Moldova. They played an important role in the history of the Carpathian-Dnistrian territory. A few inedite archival documents highlight new aspects concerning noble family Varzari in Ecaterinoslav and Herson regions.

download (Sergiu Bacalov, Noi contribuţii documentare referitoare la neamul Vărzăreştilor. Ramura transnistreană)

Suplimentar, documentele publicate conţin informaţii referitoare la nobilii moldoveni din neamurile Onilă, Florea, Cernea, Ciucium, Jumate, Decusară, Curcencu, Popovici, Ţarălungă, Rezanu, Gheorghieş, Gheorghieş-Osinschi, Ungureanu, Latii (Lachi), Gherjevan, Sârbu, Iurcu, Bejan-Sârbu, Filidor, Harea, Harea-Gaşpar, Muntenul, Braşovanul, Boldescul, Bosie, Sclifos, Bubulici, Dâma, Revenco, Cherstin, Colceac, Varzari, Topor (două ramuri), Gâlcă-Topor, Grosul-Topor, Dâru-Topor, Veveriţă (două ramuri), Cozacenco-Veveriţă, Lungu-Veveriţă, Brânză-Veveriţă, Coroi, Danciu, Levinţa (două ramuri), Şerban, Didac, Dicescu-Budac, Budac, Laşcu (două ramuri), Grosul-Laşcu, Hodorogea, Dron (Dronov), Abaza, Ţâbulischi (două ramuri), Cozacencov, Doibani, Cozma, Zahar (Zaharov), Dragomir (Dragomirov), Tolmaciov, Voloşin-Ghidulean, Postolachi, Portărescu, Albu, Ioziţa, Armăşel, Anton, Ivaniţă, Răzmeriţă (două ramuri), Pruteanu, Hâncu, Surucean-Vidraş, Suriceanu, Soroceanu, Cotelea, Mihăiluţă, Osadcii, Bârzu, Roibu, Rubliurescu, Cociug, Gros-Lazu, Sărăcuţ, Cherdivară-Ţipordei, Vornic, Smochină, Bibescu, Hânsar, Vrabie (Vradii), Cruser, Midovici-Stravrov, Paladi etc.