Archive | Июль 2016

Studii de istorie și sociologie, vol. 1, coordonator: Sergiu Bacalov, Chișinău, 2016, 50 p. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.

istorie sociala

download pdf (Studii de istorie și sociologie, vol. 1, coordonator: Sergiu Bacalov, Chișinău, 2016, 50 p. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.)

Sergiu Bacalov, Din nou despre cazacii moldoveni. Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul de dvoreni basarabeni Cazacu

Sergiu Bacalov, Genealogia neamului de boieri moldoveni și dvoreni basarabeni Cazacu // Studii de istorie și sociologie, vol. 1, Chișinău, 2016, p. 37-45. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.

download pdf

Sergiu Bacalov

DIN NOU DESPRE CAZACII MOLDOVENI.

ASPECTE ISTORICO-GENEALOGICE REFERITOARE LA NEAMUL

DE DVORENI BASARABENI CAZACU

 În Moldova medievală prezenţa cazacilor a avut câteva forme: 1) cazaci ucraineni ca mercenari pe durata unor perioade scurte de timp; 2) cazaci ucraineni (ulterior şi moldoveni), în calitate ca lefegii, încadraţi în unităţile regulate speciale ale armatei moldoveneşti, apoi în cadrul gărzii Curţii Domneşti; 3) cazacii din ţinutul Soroca, ca categorie social-militară de grăniceri, alcătuită în majoritate din moldoveni; 4) moldoveni care au activat temporar în mediul căzăcimii ucrainene, şi care la întoarcerea în patrie au fost porecliţi „Cazacu”. Subliniem faptul că porecla „Cazacu” putea fi purtată şi de persoane care au activat în unităţile de cazaci din Ţara Moldovei, sau chiar cazaci ucraineni, strămutaţi cu traiul în dreapta Nistrului cu diferite ocazii [1].

În continuare, vom aborda câteva aspecte referitoare la cea de a patra categorie de cazaci moldoveni, identificată în baza criteriului antroponimic.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în Basarabia a fost atestată existenţa bătrânilor răzăşeşti cu numele „Cazacu” în moşiile Bieşti, Slobozia Hodorogea, Sferja, din ţinutul Orhei, Izvor, din ţinutul Soroca, Cobusca Nouă, din ţinutul Bender [3]. Nu ştim cu siguranţă dacă răzăşii acestor bătrâni erau rude, ceea ce nu-i exclus, însă cert este faptul că originea purtătorilor numelui de neam „Cazacu” din aceste sate este în mediul vechii boierimi moldoveneşti [3]. Ca urmare a emiterii Aşezământului lui Constantin vodă Mavrocordat din 1834 (prin care a fost creată noua boierime şi ceata mazâlilor), preluat de autorităţile ţariste ale Basarabiei ca bază pentru acordarea statutului de dvoreni (nobili) basarabeani, mulţi reprezentanţi ai neamului (neamurilor?) boieresc Cazacu au pierdut şansa de a obţine o poziţie socială privilegiată. Astfel, puteau deveni dvoreni basarabeni doar acele persoane care, ei însuşi sau strămoşii lor, au deţinut dregătorii sau cinuri boiereşti de la mare logofăt până la logofăt al III-lea. De aceea, deocamdată, ca studiu de caz vom examina prin prismă istorico-genealogică doar aspecte referitoare la neamul de boieri moldoveni şi dvoreni basarabeni Cazacu, întemeietorul căruia a fost Gavril Cazacu. Читать далее…

Sergiu Bacalov, Lipcanii (tătarii lituanieni): vecinii Ţării Moldovei. Mercenari şi slujitori. (Sec. XVII – începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Lipcanii (tătarii lituanieni) și Țara Moldovei. De la mercenari la slujitori. (Sec. XVII – începutul sec. XIX) // Studii de istorie și sociologie, vol. 1, Chișinău, 2016, p. 4-21. ISBN 978-9975-89-018-2, ISBN 978-9975-89-019-9.

download pdf

Sergiu BACALOV

LIPCANII (TĂTARII LITUANIENI): VECINII ŢĂRII MOLDOVEI.

MERCENARI ŞI SLUJITORI.

(Sec. XVII – începutul sec. XIX)

 

Creşterea semnificativă a ponderii mercenarilor străini în unităţile militare ale Ţării Moldovei începe cu mijlocul sec. XVI, dar ia amploare în sec. XVII. De regulă, în unităţile de mercenari (lefegii, seimeni etc.), activau cot la cot reprezentanţi ai diferitor etnii: moldoveni şi munteni, sârbi, albanezi, nemţi, cazaci, bulgari, turci, tătari, unguri etc. Însă, în oastea Ţării Moldovei şi în mediul slujitorilor Curţii domneşti, au existat unităţi militare speciale, alcătuite pe principii etno-confesionale: cazacii [1], arnăuţii, beşlii, lipcanii [2] etc. În continuare, vom examina în măsura în care ne vor permite sursele disponibile, raporturile istorice dintre moldoveni şi lipcani, prin prisma activităţii unităţilor de lefegii şi slujitori lipcani în Ţara Moldovei.

*  *  *

În Moldova medievală „lipcani” erau numiţi tătarii lituanieni („tătari litvani”, „tătari litfani”). Termenul „lipcan” derivă de la denumirea turco-tătară a Lituaniei: Lipka, Lupka, Lubka, iar tătarii lituanieni erau cunoscuţi în Imperiul Otoman şi Hanatul Crimeii sub numele „lipka tatarlar”. Читать далее…