Archive | Июнь 2016

Sergiu Bacalov, Consideraţii privind răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

С. Бакалов, Размышления об территориальном расселении татаро-ногайских родоплеменных групп на юге пруто-днестровского междуречья (в XVI-XIX вв.) // «Әділеттің» ғылыми еңбектері» – «Научные труды «Әділет», № 2 (40), Каспийский общественный университет, Алматы, 2012, с. 157-170.

download (Sergiu Bacalov, Consideraţii privind răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean)

 

nogai 1

Răspândirea teritorială a triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

nogai 2

Localizarea satelor triburilor tătarilor nogai în sudul spaţiului pruto-nistrean

(sfârşitul sec. XVIII — începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Opreştilor (Oprea)

Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc al Opreştilor (Oprea) // Anuarul Institutului de Istorie, Stat şi Drept. Materialele sesiunii ştiinţifice anuale, 27 decembrie 2012, Chişinău, Tipografia Reclama, 2013, p. 85-98, ISBN 978-9975-4387-2-8.

Download (Sergiu Bacalov, Aspecte istorico-genealogice referitoare la neamul boieresc Oprea)

opreaO spiţă genealogică a neamului de nobili Oprea din ţinutul Soroca (mijlocul sec. XVIII — începutul sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX)

Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX) // Anuarul Institutului de Istorie. Materialele sesiunii ştiinţifice anuale, 27 decembrie 2013, Chişinău, Lexon-Prim, 2014, p. 67-91, ISBN 978-9975-3030-1-9.

Download (Sergiu Bacalov, Fenomenul odagiilor bugeceni (prima jumătate a sec. XIX)

Documentele atestă în Bugeac, la începutul sec. XIX, s-a constituit o reţea densă de odăi (câşle). Odările (câşlele) erau un fel de ferme, predestinate creşterii vitelor (oi, bovine, cai) pentru comercializare. Persoanele care activau la aceste ferme erau numite odagii sau câşlari. Apariţia fenomenului odagiilor în stepa Bugeacului este în legătură directă strămutarea tătarilor-nogai. Pământurile nelocuite din Bugeac, fiind bogate în păşuni, au atras mulţi crescători de vite din ţinuturile nordice şi centrale ale Moldovei, precum şi străini (mocani, bulgari, vlahi, albanezi etc.), originari din munţii Carpaţi, Balcani şi Pind. Fenomenul odagiilor a decăzut, treptat, câtre mijlocul secolului al XIX-lea, când a luat amploare procesul de colonizare centralizată a Bugeacului.

Odăile şi păstorii odagii, constituie varianta basarabeană (bugeceană), a rancho-urilor şi kowboy-lor americani. Persoanele care activau în cadrul odăilor bugecene, la începutul secolului al XIX-lea, se bucurau de libertate în mediul naturii, de viaţă plină de aventuri.

1 odLocul de origine al odagiilordin regiunea Nistrului de Jos şi cea dintre lacurile Sasâc şi Şagani (1827)

2 od

Odăile şi câşlele de pe moşiile «pustii» din ţinutul Ackerman (1824-1826)

3 od

Traseele tradiţionale utilizate de oierii din Ackerman şi Regiunea Nistrului de Jos (conform surselor etnografice)

cio 1

Spiţele genealogice ale purtătorilor numelui de familie Ciobanu, din satul Talmaza, ţinutul Ackerman (sec. XIX — începutul sec. XX)

Sergiu Bacalov, Liste cu volintiri din Basarabia participanţi la războiul din 1806-1812

Cohorta. Revistă de istorie militară, nr. 1-2, 2014, p.38-63.

dr. Sergiu Bacalov *

Liste cu volintiri din Basarabia
participanţi la războiul din 1806-1812

Războiaile ruso-turce din sec. XVIII – înc. sec. al XIX, care au afectat direct teritoriul Ţării Moldovei, au cauzat apariţia în regiune a unui categorii specifice de militari: volintirii. Fenomenul volintirilor s-a manifestat începând cu cea de a doua jumătate a sec. XVIII, culminând cu războiul din 1806-1812.

În timpul războiului, sub egida polcovnicului N. Cantacuzino, în 1807, au fost formate patru polcuri moldoveneşti de volintiri-cazaci («молдавский волонтерский казачий полк»), două de cavalerie (Nr. 2, condus de Enachiev, şi Nr. 4, comandat de esaulul Şemiot) şi două de infanterie (Nr. 1, condus de maiorul Vizrean, şi Nr. 3, condus de podpolcovnicul Biţilii), în care activau cca. 2 000 de locuitori ai Ţării Moldovei [1]. Pe durata războiului, în afară de aceste polcuri, moldovenii au activat şi în cadrul altor unităţi militare ale armatei ruse [2].

Читать далее…